Zi cu doi de zi

Sufocarea-i un fenomen mecanic.Vorbeam în gol cu-n aparent scop. Dacă pajiştea-i verde unde-i murmurul patriei ? Gândul strânge cu gândul mizeria din universul salubru (patria păstrează urmele).
Dacă priveşti golul cu siguranţă captezi informaţie. E-n teorie adevăr(procentual vorbind)? Azi am privit în gol. Seara târziu teoria avea nuanţe de Pisa.
Pe geam necunoscutul intră-n casă, oare încearcă terapia?Un lucru-i cert, naţiunea-i conştientă că-n gol viaţa are sens (femei decăzute,tutun, alcool, aer viciat). Sensul viciului nu-l zăreşti în gol. Formele lui lasă-n urmă cancer şi nuanţe balcanice (un tatuaj suprem în buzunarul stâng).

Acum un an mi-am fixat, buzunarul drept pentru libertate iar stângul e destinat aşteptării.

Vine necunoscutul la mine acum mulţi ani şi-mi spune:

— Dacă-ţi spun că azi, mâine vine o zi cu doi de zi !!! tu ce faci ?

— Arăt patriei că verdele-i culoarea României. Medita pe furiş . O vreme am privit şi eu în gol, vorbeam cu-n aparent gol şi într-un final am simţit chemarea. De ce mă exprim sintetic? răspunsul vine din lumea absurdului. Într-o lume viciată nonsensul şi haosul e soluţia. Chemam necunoscutul când mintea-mi era-nchisă. Şi-i spuneam rar cu vocea ridicată că viciul din noi urlă. Dacă găsesc soluţia un milion (de viciaţi) mă dezaprobă. Se uita la mine cu o faţă banală.

Ajung la concluzia că reţeta-i în buzunarul stâng. Dreptul caută stângul (suflete pereche). Ascult de necunoscut când lumea-i scârbită de mine. Vor să alunge tristeţea. O primesc ca pe un dar. Nu scot o vorbă (orice mişcare-i văzută ca o jignire).

Într-o zi cu soare mov am plecat. Lumea viciului era cu mâna stângă-n buzunarul drept.