Tiranul, o stea la orizont

I

Chemarea-i un pas înainte dacă deschide o speranţă. Vedeam în chimia norilor o stea la orizont. Venea-n ritmuri lăuntrice cu-n ultim val sub braţ. Era sub efuonia primului venit. Cuprins de panică aştept.

II

Meditez.

Mânia-i instrument de vorbire când o lungă conversaţie leagă amintiri lăsate-n aşteptare. Straturile nepriceperii cheamă uitarea când nivelul superior al raţiunii se-mpacă cu inferiorul.

III

Am spulberat o ultimă şansă.

Subtilă-i mila-n mâinile tiranului. Trece pe lângă idealuri când pierde controlul. Ocrotit de neputinţă aşteaptă speranţe spânzurate. Nu vorbesc de frânghie când naţia-i coborâtă-n aşteptare. Fenomenul mistic se vede-n nerozie, credem în gânduri purtate.

IV

Ies din lumea tiranului ca neputinţa-n zi de sărbătoare.