Alexandra Nechita un talent căzut în plafonare.

Povestea micuţei Picasso poate începe cu: a fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.A ajuns celebră la o vârstă nepotrivită. La 8 ani lansa primul vernisaj la Los Angeles, doi ani mai târziu era considerată un copil minune. Necunonscând capcanele showbiz-ului american a căzut în industria divertismentului. Se punea mare preţ pe calităţile ei şi nici într-un caz pe pânzele ei.
Epoca de aur a Alexandrei Nechita a apus din cauza neglijenţei. Nu şi-a perfecţionat stilul, nu a căutat noi forme de exprimare.
În artă divertismentul, comercialul şi nu-n ultimul rând pânza nu se-mpacă. Scopul unui tablou e să fie admirat şi nu vândut. Când ajungi să faci tablouri pentru vânzare atunci îţi compromiţi opera ,dar şi cariera. Arta făcută pentru vânzare o văd ca pe un soi de prostituţie. Un artist nu trebuie să trăiască din vânzarea tablourilor. În fiecare lucare îţi expui nota personală. Când ajungi să-ţi vinzi pânza nu te mai gândeşti la rezultatul final ci mai degrabă la partea finaciară.
Aş vrea să văd o renaştere a tinerei artiste(cuvântul artist e mult spus). America în acest sens nu poate fi un teren propice pentru dezvoltarea-n artă(divertismentul sapă adânc şi necruţător la propria rădăcină). Franţa era mai aproape de ea în această privinţă.