La noi în Ţara Drojdiei, Sindromul Balcanic e de secole inculcat

Sindromul Balcanic îl simţim ca pe o haină ruptă, purtată-n viaţa noastră încărcată din plin de banal.
Fila de istorie se deschide la-nceputul lui 1.700 ,când fanarioţii şi-au adus în Ţările Române propriul sistem de recompensare. A rezistat, sa sedimentat şi evident a prins rădăcini până-n zilele noastre.
Sechelele unui regim bazat pe furt şi evident disconfort se afişează şi astăzi fără prea mari reţineri. Chiar dacă au trecut de la instalare 300 de ani şi două secole de la înlăturare.
În timp mizeria din Fanar a fost întreţinută din motive pur financiare, cu certitudine Vespasian ar concluziona:Pecunia non olet.
Motive există.Scuza-o trăsătură prin care indentifici un balcanic,sutem: conservatori şi nu-n ultimul rând umili servitori când vine vorba de atingerea unor idealuri materiale. Lista rămâne deschisă cu alte mercantilisme subtile.
Sindromul Balcanic rămâne incultat în spatiul carpato-danubiano-pontic atâta timp cât ţine de cald. De ce să-l extirpăm? e doar un flagel.
Putem spera doar la o remaniere, evident, nu astăzi ci mâine din prea mult spirit balcanic.